paradontoza

BOALA PARODONTALA
Boala parodontala, cunoscuta popular sub denumirea de "paradontoza", este de fapt o reactie inflamatorie a tesuturilor de sustinere a dintilor, constituite din gingie, os maxilar si ligamente parodontale, la stimuli in general infectiosi.
Trebuie stiut ca dintii sunt fixati in osul maxilar intr-o cavitate numita alveola dentara. intre peretele extern al dintelui si peretele intern al alveolei dentare nu exista un contact direct, ci o retea de ligamente(fibre) denumite ligamente parodontale, alcatuite dintr-un tesut elastic special care fixeaza dintele in interiorul acestei alveole. Elasticitatea acestor ligamente face ca aceasta retea de conectare sa functioneze ca un amortizor de socuri, oferind dintelui o fiabilitate crescuta in timp.
Parodontita (boala parodontala) afecteaza in primul rand aceste fibre, care se distrug, antrenand si resorbtia (disparitia) osoasa din jurul dintilor pana cand acestia devin mobili si nu isi mai pot indeplini functia.
Principalul motiv pentru care aceste ligamente sunt distruse este atacul infectios realizat de microorganismele care se dezvolta in tartru si placa bacteriana prezente la acest nivel. De multe ori, tartrul este acoperit de gingie, care se umfla si il mascheaza, astfel ca singura metoda eficienta pentru a nu avea acesta problema este detartrajul si igienizarea profesionala la medic odata la 6 luni minim, insotita de igiena personala realizata prin periaj, ata dentara, completata cu utilizarea unei ape de gura sau, mai nou, prin dusurile bucale( irigator bucal).
Trebuie inteles ca odata cu inaintarea in varsta aceste ligamente, precum si osul maxilar, sufera oricum un proces de degenerescenta, dar in cazul bolii parodontale acest proces este mult accelerat, existand si situatii ereditare, din pacate foarte greu de controlat, cum este parodontita juvenila.
De asemenea, este foarte important sa intelegem ca aceasta afectiune nu este vindecabila, ci doar controlabila, in sensul ca medicii pot obtine anumite ameliorari si, in principal, pot sa intarzie evolutia bolii, dar totul depinde de momentul in care ne prezentam la medic. Cu cat ne prezentam mai tarziu cu atat este mai dificil de tratat si controlat, uneori chiar imposibil.
Tratamentul consta in indepartarea tartrului si a tesuturilor infectate din cauza prezentei acestuia si a placii bacteriene. Acest obiectiv poate fi atns prin :
-detartraj si periaj profesional- indepartarea tartrului cu ajutorul aparatelor cu ultrasunete sau cu instrumente manuale si a placii bacteriene prin periaj rotativ
-detartraj in adancime- indepartarea tartrului subgingival(situat sub marginea gingiei si de aceea invizibil cand ne uitam in oglinda) cu ajutorul aparatelor cu ultrasunete sau cu instrumente manuale
-chiuretaj subgingival- indepartarea tartrului subgingival si a tesutului infectat din cauza acestuia cu ajutorul unor instrumente manuale speciale
-operatie cu lambou- indepartarea tartrului subgingival si a tesutului infectat din cauza acestuia cu ajutorul unor instrumente manuale dupa expunerea osului maxilar, prin indepartarea gingiei de pe zonele afectate.
Dupa indepartarea tartrului subgingival si a tesutului de granulatie, in anumite cazuri, defectele osoase ramase(zone de lipsa osoasa) se pot umple cu substante speciale(os artificial sau , mai nou, o substanta numita Emdogain), procedura care poarta numele de aditie osoasa, peste care se aplica o membrana de colagen pentru a proteja vindecarea osoasa.
Procedurile chirurgicale pot fi insotite si de aplicatii locale cu substante bactericide(clorhexidina, antibiotice, listerina etc.) prin intermediul unei ape de gura, a unei paste de dinti sau prin diverse metode de aplicare locala, insa doar utilizarea doar acestor metode fara detartraj este inutila. Influenta vaccinurilor si a substantelor trofice pe cale generala nu este inca suficient dovedita, dar uneori amelioreaza simptomatologia.
Ca o concluzie, trebuie sa retinem faptul ca tratamentul acestei boli este cu atat mai eficient si mai simplu cu cat ne prezentam mai repede la medic, controlul la 6 luni fiind cel mai bun instrument in acest sens.
De asemenea, trebuie retinut faptul ca primele semne ale acestei boli sunt sangerarile gingivale in cursul periajului dentar, acestea nefiind insotite de dureri, si de aceea, in cazul in care observati acest fenomen, prezentati-va de urgenta la medic!